Interesant

Am studiat un pahar de sticla in aproape toate variantele: gol, cu apa pana la jumatate si plin pana in varf. Un pahar gol e printre cele mai urate lucruri pe care le-am vazut vreodata. Si crede-ma, am vazut multe lucruri urate in anii astia. Nimic nu se compara la uratenie cu un pahar gol pe o masa. Asa ca am pus repede niste apa in el. Cu lichid in el, paharul parca prinde viata. De fapt, abia atunci paharul e multumit. Face ce stie mai bine. El asta stie sa faca: sa tina in brate lichidul respectiv. Si o face foarte bine. Umplut pana la sfert sau pana la jumatate, paharului i se lumineaza fata si e chiar fericit. Ii trebuie foarte putin sa fie fericit. Chiar si doua-trei picaturi ii sunt de ajuns. Iar pe masura ce bei din lichidul pe care il tine in brate, paharul se intristeaza. Eu am vrut sa fac un pahar fericit, asa ca l-am umplut ochi. Mi-a zambit satisfacut si mi-a facut cu ochiul tip multumire. Era implinit. Un pahar fericit. Tinea in brate cu tot corpul. Lichidul ii atingea fiecare particica si asta il facea sa se simta in al noualea cer. Iar eu am privit minute in sir partea plina a paharului. E frumos, ce sa mai. Exact asa cum se spune. Sa nu mai zic ca, la un moment dat, mi-am dorit sa fiu in locul lui, iar tu sa fii apa, si cineva sa ne uite intr-o curte, pe iarba, sub un castan, cativa ani.


sursa nenea